I may have failed but I have loved you from the start.
Pe cat de aproape as dori sa te simt.. pe atat de departe esti de mine.. uneori iti simt prezenta, inchid ochii si parca iti simt rasuflarea pe gatul meu si ma trec niste fiori din strafundul sufletului... si imi amintesc acele zile.. frumoase.. cand eram lipsiti de griji si eram doar noi doi, iti saream in brate ca un copil mic ce iubeste naiv, si zambeam ca si cum sufletul ar exploda de fericire,.. unde sunt acele zile.. mi-e dor.. de zilele ce au fost.. mi-e dor .. de tine.. mi-e dor de ochii tai.. caci mereu ma pierdeam in adancul lor, ma pierdeam in acel albastru tulbure si limpede.. vedeam marea, pacea si flacara dragostei ce atunci scanteia in privirea ta.. , trupul meu tanjeste dupa a ta atingere suava, gandul la tine ma face sa tremur, cum de ne-am pierdut in noaptea intunecata ? cum de drumurile noastre s-au separat si cum de intr-o singura clipa de durere totul s-a stins, iar vantul a sters urmele noastre si a acoperit totul cu praf, iar cum de inca atunci cand crapa zorii diminetii eu inca te astept sa fii langa mine in locul in care ai lasat un gol ? iti strig numele cat de tare pot, si tot sper sa ma auzi, dar tu nu ma auzi.. nu-mi auzi chemarea, esti prea departe, imi doresc macar sa te uiti putin peste umar, dar esti prea rece, nu-ti mai simit caldura, si cad in drum spre tine, sunt epuizata numai pot sa te urmaresc,.. numai vreau.. sa sper la ceva ce nu se va mai intampla, nu-mi simti nici nevoia de a te stii aproape asa cum eram odata, e o totala tacere.. si ma intreb.. oare tu stii ce ne spunem cand nu ne vorbim ? caci eu m-am pierdut printre randuri, m-am ratacit si numai stiu ce e in jurul meu, caci in sufletul meu e un calvar ce nu inceteaza a se invarti.. si tot ce imi doresc e sa mai avem o zii in care sa fim doar noi, sa ne privim cum ne priveam odata, sa lasam sentimentele sa iasa din cochilie, sa nu ne mai ranim cu cuvinte pe care nici noi nu le credem si sa nu ne mai gandim la nimic si nimeni.. doar o zii.. sa mergem pe portativul fanteziei mele, care ne va conduce acolo unde marea atinge cerul si lumea incepe, pt a sta pe trufasi nori si a privi cum timpul trece, iar povestea noastra acolo sus poate sa fie reala si perfecta, unde jurnalul inimii mele nu plange, si scrie colorat randurile vietii ce curge neincetat in acele momente unde as dori ca clepsidra timpului sa inghete si sa mai stea cateva momente asa, pt a ma mai putea simti din nou implinita, pt a mai simti macar inca odata ca viata nu e atat de grea si pt a numai simti singuratetea, si pt a te simti pe tine iubitule macar inca odata atat de aproape, si pt a te putea strange tare in brate, pt ca uneori doar o imbratisare este tot de ce ai nevoie.
