I miss you like an idiot misses the point.

Mi-e dor de noptile cand imi miroseai parfumnul pielii chiar daca lumea exteriorara acoperea inocenta ei, tu o simteai in adancul meu intotdeauna! Mi-e dor de diminetile in care ma trezeam in bratele tale si atunci cand deschideam ochii, in fata mea iti zaream chipul in zorii diminetii, in lumina a catorva raze de soare ce intrau pe furis printre jaluzele si iti luminau fata, si cu un suras pe buze, deschideai ochii, stiind ca eu deja sunt treaza si te privesc, si usor cu pleoapele grele inca de somn le deschideai si ma priveai zicandu-mi : " buna dimineata iubito! " Mi-e dor de vocea ta somnoroasa si de privirea ta calda ce atunci iti acoperea inima.

Mi-e dor de plimbarile noastre. Mi-e dor sa stau cu tine in pat ore in sir si sa povestim si sa simt ca atunci timpul chiar se poate opri in loc si suntem noi contra tuturor! Iti mai aduci aminte noptile albe ? Noptile infierbantate cand tot ce simteam erau curente de fiorii in tot corpul la orice atingere a ta, cand iti vedeam privirea infometata de al meu trup, si cum luptai sa te stapanesti ca sa nu faci ceva gresit ?..

Mi-e dor de toate cuvintele pe care in vremea aceea mi le rosteai. Iti mai amintesti tot ce imi spuneai? Ca impreuna vom merge si peste mari si tari si ca nimeni nu va putea sa ne separe drumurile, caci noi eram doar un drum cu o singura banda ce mergea in viteza pe linia continua. Iti mai amintesti cand mi-ai spus : " Sunt oameni care isi cauta sufletul pereche toata viata, si oameni care si-l gasesc atunci cand nu se asteapta si simt ca sunt intregi langa acea persoana. "

Iti mai aduci aminte cafeaua din zori? Cand tiptil ne furisam in bucatarie.. Iti mai aduci aminte drumul spre noi ? Iti mai amintesti tot ce ne-a unit ? Iti mai amintesti cand ne-am cunoscut ? Iti mai amintesti de toate clipele noastre impreuna ? Iti mai amintesti atingerea ta pe pielea mea fina urcand si coborand lasand in urma numai fiori de placere ?.. Iti mai amintesti tot ce imi sopteai atunci ? Toate acele imbratisari.. toate acele saruturi. Iti mai amintesti cum imi spuneai ca doar eu te pot innebuni ? Iti mai amintesti tot ce a fost mai bun ? Iti mai amintesti cand imi spuneai ca sunt doar a ta si tu doar al meu ? Iti mai amintesti vremea cand doar pe mine ma vroiai ? Unde au disparut toate acestea ? Cand te-am pierdut in zarea intunecata ? De ce ai plecat si m-ai lasat in ceata ? De ce nu iti mai pot simti prezenta ? De ce imi e groaznic de dor de tine ? De ce nu te pot scoate din minte ? De ce mereu esti prezent in inima mea ? De ce mereu tresar cand aud ceva ce imi aduce aminte de tine ? De ce nu pot alunga toate astea ? De ce tot sper ca intr-o zii te pot zari ? De ce tot sper sa mai am un ultim sarut de la tine ? De ce nu am putut macar sa iti spun adio ? De ce inca tanjesc dupa mana ta ? De ce te doresc asa de mult, incat ma doare, chiar si acuma ? De ce timpul trece si eu stau pe loc ? De ce toate trenurile trec pe langa mine si eu inca astept in gara ? De ce chiar daca stiu ca totul s-a terminat nu ma pot abtine sa nu ma mai uit dupa tine ? M-am indragostit de o iluzie..

"Te îndragostesti de persoana nepotrivita pentru ca ea zice toate lucrurile potrivite"

Motooo

If I love you, what business is it of yours ?

I may have failed but I have loved you from the start.

Pe cat de aproape as dori sa te simt.. pe atat de departe esti de mine.. uneori iti simt prezenta, inchid ochii si parca iti simt rasuflarea pe gatul meu si ma trec niste fiori din strafundul sufletului... si imi amintesc acele zile.. frumoase.. cand eram lipsiti de griji si eram doar noi doi, iti saream in brate ca un copil mic ce iubeste naiv, si zambeam ca si cum sufletul ar exploda de fericire,.. unde sunt acele zile.. mi-e dor.. de zilele ce au fost.. mi-e dor .. de tine.. mi-e dor de ochii tai.. caci mereu ma pierdeam in adancul lor, ma pierdeam in acel albastru tulbure si limpede.. vedeam marea, pacea si flacara dragostei ce atunci scanteia in privirea ta.. , trupul meu tanjeste dupa a ta atingere suava, gandul la tine ma face sa tremur, cum de ne-am pierdut in noaptea intunecata ? cum de drumurile noastre s-au separat si cum de intr-o singura clipa de durere totul s-a stins, iar vantul a sters urmele noastre si a acoperit totul cu praf, iar cum de inca atunci cand crapa zorii diminetii eu inca te astept sa fii langa mine in locul in care ai lasat un gol ? iti strig numele cat de tare pot, si tot sper sa ma auzi, dar tu nu ma auzi.. nu-mi auzi chemarea, esti prea departe, imi doresc macar sa te uiti putin peste umar, dar esti prea rece, nu-ti mai simit caldura, si cad in drum spre tine, sunt epuizata numai pot sa te urmaresc,.. numai vreau.. sa sper la ceva ce nu se va mai intampla, nu-mi simti nici nevoia de a te stii aproape asa cum eram odata, e o totala tacere.. si ma intreb.. oare tu stii ce ne spunem cand nu ne vorbim ? caci eu m-am pierdut printre randuri, m-am ratacit si numai stiu ce e in jurul meu, caci in sufletul meu e un calvar ce nu inceteaza a se invarti.. si tot ce imi doresc e sa mai avem o zii in care sa fim doar noi, sa ne privim cum ne priveam odata, sa lasam sentimentele sa iasa din cochilie, sa nu ne mai ranim cu cuvinte pe care nici noi nu le credem si sa nu ne mai gandim la nimic si nimeni.. doar o zii.. sa mergem pe portativul fanteziei mele, care ne va conduce acolo unde marea atinge cerul si lumea incepe, pt a sta pe trufasi nori si a privi cum timpul trece, iar povestea noastra acolo sus poate sa fie reala si perfecta, unde jurnalul inimii mele nu plange, si scrie colorat randurile vietii ce curge neincetat in acele momente unde as dori ca clepsidra timpului sa inghete si sa mai stea cateva momente asa, pt a ma mai putea simti din nou implinita, pt a mai simti macar inca odata ca viata nu e atat de grea si pt a numai simti singuratetea, si pt a te simti pe tine iubitule macar inca odata atat de aproape, si pt a te putea strange tare in brate, pt ca uneori doar o imbratisare este tot de ce ai nevoie.

Love, faith and hope.!

In vreme de furtuna transforma picaturile ce cad in sparanta. Lasa-le sa inunde strazile cu lumina, chiar daca propriul suflet iti plange.. lasa caldura inimii tale sa dea un sens sufletelor haine ce plutesc si ratacesc in abisul pierzaniei. Fii lumina de la sfarsitul tunelului de care multimea din jurul tau o cerseste. In miez de noapte fii Luceafarul de pe bolta cereasca ce ghideaza inima tuturor.

Fii increderea pt bucatelele lor de suflet pierdute in zarea intunecata. Fii sageata stralucitoare in vreme de nori ce limpezeste apasarea cetii greutatilor ce cantareste pe umerii lor. Lasa ca imbratisarea ta sa alunge orice durere, in momentele in care au nevoie de tacere si doar de putina caldura sufleteasca, impartaseste-le sentimentele ca sa numai simta singuratate.. doneaza-le o bucatica din tine ca se reintregeasca din nou, lipeste puzzelul sufletului gri pt a-l colora. Fii curcubeul lor pe timp de disperare. Ghideaza soarele pt a le aduce fasii de raze pe strada lor.. Nu uita tu ai puterea sa schimbi lumea!

Why won't you let me love you ?

"Repară-mă, pentru că eu nu renunț ușor"...

Gandul la tine imi aduce liniste, dar imi aduc aminte ca am sperat defapt la ceva ce nu era si nu o sa fie, si am cazut singura, dar aroma sarutului tau nu se va sterge.. si acum iti mai simt imbratisarea ta tandra, si caldura trupului tau langa al meu, atingerea ta, amprenta degetelor tale asupra pielii mele fine, senzatii de fluturi in stomac atunci cand esti aproape de mine, buzele tale fierbinti pe trupul meu, sarutul tau neindemanatic si dulce,... Inima mea pulsand ca un tren accelarat. oare simti si tu bataile mele ? ca niste tobe in plina viata. oare chiar visez cu ochii deschisi? ma uit la tine si parca as vrea timpul sa inghete si trenul nostru sa poposeasca pe peron chiar in clipa asta si sa nuami plece, aici nu e nimeni, suntem doar eu si cu tine, putem merge purtati de valurile fanteziei, aici si acum pot simti ca esti al meu si eu a ta, acum e bucata noastra de poveste scrisa pe un pergament ce va raamne imprimat in al meu suflet, citit si recitit de inima mea ca o melodie a surasului fericirii, un simplu gest si totusi cu atatea trairi ce poate insemna defapt ceva grandios... Iti asez aceste randuri pt ca vreau sa-ti fac cunoscute sentimentele ce nutresc in interiorul meu, te-as putea ruga sa nu pleci dar ar fii un egoism din partea mea.

Happy ever after.

Keep your heels, head and standars high.

În viața mea am pierdut mai mult de cât am reusit vreodata sa câștig. Dar am învățat să îmi mențin fruntea sus și să merg tot înainte, mă ridic din pulberea de praf ce zvâcnește în jurul meu să mă țină captivă în furtuna pierzaniei. Nimic în lumea asta nu e mai rău decât să te pierzi pe tine însuți, pt că tentația de a renunța la propriile principii te mănâncă pe dinăuntru și mereu caută motive să te aducă în plasa ei, îl vezi pe el, o vezi pe ea, că e bine, că pare că nu are nicio problemă, și îți dorești și tu să afli de ce parte e pt a acosta și tu lângă, să fii lipsit de griji, liber, dar adevărul e că nimeni nu poate să nu aibă probleme, iar libertatea trebuie să o câștigi înainte de a o avea, trebuie să o meriți, pt că așa cum tu cazi în groapa adâncă din cauza unui suflet rătăcit ce te aruncă, așa și tu la rândul tău poți arunca pe cineva într-o groapă și mai mare, cântărește-ți propriile gesturi pt a aștepta și de la restul la fel, fii tu bun, ca să ii obligi pe ceilalți să fie buni, iubește tu ca să poți să fii iubit la rândul tău, tu poți schimba lucrurile din jurul tău, trebuie doar să îți dorești să faci o schimbare să aduci o pată de culoare în lumea ta, in jurul tău, poate chiar să aduci bucurie unor persoane care au nevoie de asta si tu nu știi, doar prin simplu tău zâmbet ce aduce căldură și înmoaie chiar și un suflet de gheață..

Ajută tu ca să arăți că poți clădi chiar și castele cu mâinile, speră tu ca să le umpli sufletele celor din jur cu speranță, luminează mereu, privește răsăritul simțind că azi va fii o zii specială cum sunt toate zilele doar că noi nu ne mai dăm seama si numai apreciem fiecare zii de care avem parte, fiecare zii e specială în felul ei, fiecare zii iți aduce câte un sentiment nou, ceva necunoscut ce îl descoperi, fiecare zii e o experiență în plus, fiecare gest, fiecare vorba, fiecare om care a trecut, a plecat sau a rămas alături de tine, fiecare faptă este scrisă în carte vieții noastre. Scrie romanul tău cu dragoste în suflet, lasă ca paginile să se inunde de bunătate și să te lase să schimbi cursul enciclopediilor din care faci parte.

Fii tu schimbarea de care toată lumea are nevoie pt a crede in bine, pictează-le tu traseul pt a incepe, căci odată porniți pe acest drum nu mai te vei intoarce. Nu costă nimic în a dori să domini răutatea și de a invinge furtuna neagră, dacă tu ai fost rănit asta nu înseamnă că urmatoarea persoană o să te împingă și mai mult, dacă ai fost rănit încearcă să alungi tristețea din ochii cuiva în loc să rănești și tu în craterul durerii ce este deschis în acel suflet.

Fii tu pacea, de care in primul rând ai nevoie tu pt a curge izvorul vieții din tine neîncetat, pt cei nevoiași în vreme de război. Fii tu înțelept pt a lăsa semințele înțelepciunii în urma ta pt cei ce au nevoie de un strop de demninate și de curaj. Fii tu brav pt cei slabi si arată-le că pot lupta chiar și cu un tsunami, pt că au puterea ce nutrește în interiorul lor. Fii oglinda ce reflectă raza de soare în zorii unei dimineți ce aduce un zâmbet pe buzele celor ce o lasă să se furișeze în colțul inimii lor.

Lasă magia din suflet să zboare către alte culmi pt a aduce visele și iluziile înapoi.

Maine totul poate fii pierdut..

Someday, you will miss me.
Somehow, I will feel it.
Sometimes, we will need each other.
Everytime, our love will burn inside.
Forever, is not a word.
Once, we will regret losing it.
Time to time, pain will find it's way.
Always, remember we had a summer story.
Already, gone.
Anyways, we moved on.
One day, I`ll leave this town.

Invata-ma sa zambesc cu inima..
Invata-ma sa vad dincolo de bariere..
Invata-ma sa cred in tine..
Invata-ma sa sper din nou..
Ajuta-ma sa ma ridic..
Ajuta-ma sa ma dezmortesc..
Ajuta-ma sa simt din nou..
Ajuta-ma sa nu-mi pierd calea..
Ajuta-ma sa sper mereu la o zi mai buna!
Ajuta-ma sa nu-mi pierd credinta
Ajuta-ma sa iubesc din nou..
Ajuta-ma sa fiu doar pt tine..

La multi ani mami meu. ♥

Stiu ca nu ti-a fost usor sa fii mereu tare, doar ca sa fii un exemplu pt mine, de aceea vreau sa-ti spun ca acuma poti lasa garda jos mereu in preajma mea, am mai crescut, numai sunt o fetita, si promit sa-ti dau putere sa fie bine, pt ca in slujba ta de a ma creste m-ai cresut cum nu se poate mai bine si ma iubesti cum nimeni nu-si poate imagina, simt pt ca de cele mai multe ori iubirea ta imi alina ranile din suflet pe care lumea mi le aduce, chiar daca tu nu vezi si nu stii, si as mai avea sa-ti spun atatea, dar cuvintele mereu se vor pierde in vant, dar obiceiurile noastre vor raamane toata viata, certurile care ne pipereaza atmosfera, un lucru al nostru, pt ca mereu dupaia ne impacam si uitam ce a fost rau, pt ca iubirea ta imi da forta si speranta ca lumea asta nu e chiar atat de nebuna pe cat eu o vad, datorita tie am devenit femeia pe care am dorito mereu, un suflet bland si cu urme de severitate, datorita tie am reusit sa invat sa nu-mi pierd inima oricat de indurerata ar fii ea, datorita tie ma ridic tot mai sus, si ar fii inca o mie de alte motive, si nu stiu cum sa-ti multumesc si sa ma expirm in cuvinte pt ca dintre toate tu esti mama mea, o fiinta speciala ce va fii vesinic in inima mea, o parte din sufletul meu. O comoara de nepreuit, asa vei ramane pt mine.

La multi ani scumpa mea mama!

N-am nevoie de tine, dar am nevoie de noi.

Sunt o straina poate pt tine si poate pt el sau ea din jur, innot intr-o multime de suflete reci, peste tot vad masti si nu persoane, ma lovesc de stalpi, mi-am pierdut drumul fara tine numai stiu sa fiu din nou eu, nu te mai vad nicaieri, iti caut chipul dar in zadar, ma ratacesc iar, ma pierd, incerc sa ma ridic dar orasul pare si mai mare, alerg pe strada vietii mele, zidurile incep sa se stranga tot mai mult, simt cum ma sufoc, dar tot alerg, nu ma voi pierde acuma, nu trebuie, nu inca, vreau sa rasar si sa vad cum trec pe deasupra norilor spre o zii mai buna, sa deschid portile destinului ce-mi este scris in stele, dinainte sa prind macar forma, sa ma indrept spre maretie si sa renasc din nou cu aripi sa zbor deasupra turnurilor negre ce imi incetoseaza privirea si ma inteapa pt a ma prabusii in calvarul ordinii, dar inevitabil ajung la intersectie de drum, ma opresc, ma odihnesc, respir dupa maratonul furtunos, imi ridic privirea si inchid ochii, nu stiu in ce directie sa merg, de aceea las inima sa-mi ghideze pasii si sa aleg calea cea buna, cu pasi marunti usor usor si cu un strop de speranta in suflet pasesc in lunga calatorie ce ma asteapta, stiu ca nu voi gresi, inima e singurul aliat in care ma pot increde, caci fara sentimente as fii pustie, si incep sa merg chiar daca nu stiu unde voi ajunge, chiar daca vor fi gropi, voi reusi sa le sar, iar atunci cand voi ajunge la capatul drumului nu va fii o prapastie ci un urcus pt ca cinee nu si.a dorit ca macar odata in viata sa ajunga in varful piramidei vietii si sa simta ca traieste si respira iubirea, sa simta ca zboara in triumf pe culmile vesniciei, cine nu si-a dorit sa inchida ochii si sa apara intr-o alta dimensiune, undeva unde nimeni nu stie cine esti si poti pasi pe un durm nou si total necunoscut fara teama de a mai pica in abisul intunecat si rece, fara ca inima sa iti fie sfasiata in mii si mii de bucatele de durerea ce ti s-a infiripat in suflet, si dezamagirea ce a pus stapanire in adancul cutiei inimii jerpelita de oamenii negri din viata anterioara, umbre din trecut ce urmaresc orice pas, sa dispara ca prin farmec, sa aiba sansa la o viata noua fara a mai avea rani sau cicatrici.. doar un vis..

You know my name. Not my story.!

a sosit si noaptea intarziata.. e liniste si din cand in cand cantul greierilor rasuna in puterea noptii blande ce s.a asternut in zare.. miros al lemnului arzand.. imi aduce aminte de copilarie.. de acele vremuri indepartate cand eram o nazbatie mica cu julituri in genunchi si fara nicio grija.. melodia calmului pluteste in jurul meu.. si in timp ce ma las purtata pe portativul ei si inchid ochii, imi apari in minte, stiu ca nu am inceput de mult acest joc in 2.. dar iti simt dorul.. te vreau langa mine sa privim amandoi splendoarea lunei in voga urcaata sus pe bolta cerului strapunzand lumina in intunericul adanc al noptii, iar in zori diminetii sa ma trezesc alaturi de trupul tau cald, dovada ca nu am visat niciun moment, amprenta prezentei tale in imaginea mea.. freamatul vantului adie usor pe cursul sau zilnic..parca linistind furtuna din sulfetul meu.. alungand orice temere.. pasind usor pe culmile inimii mele cautand pacea ce e incatusata, eliberand-o din inchisoarea intunecata si greoaie..

Data. 18.05.2011

Oare??

M-am saturat sa racatesc pe carari desarte
ce inteapa cu amintiri pastrate
pe inima imprimate
si cu greu uitate
parca mereu imprastiate
si in suflet cautate
pt a fi anihilate
si de drag eliberate
pe valuri fiind purtate
pt noi infiintate
cu noi sanse neincercate
pt a fii exploatate
dar totusi cu liniste impacate

toate esecurile acum distruse
iar sentimentele fiind expuse
cararile fiind doar deduse
pe al plaiului intoarse
de speranta ce fusese
care odata o parasise
dar acum o luminase
si intunericul incetase
desi tragedia o nelinistise
sufletul ei se eliberase
linistea o impacase
si bucurie emanase
furtuna in sfarsit plecase
si totul se asezase

dupa multa nelinistire
parca totul avea stralucire
si viata aducea multumire
si un pic mai multa iubire

Intersectii de drumuri..

Am nevoie de iubire.. ca pianul de clape.. muzica sa aline si sa mangaie..


tot ce imi doresc in fiecare seara e sa adorm mai repede, si sa ma trezesc in zori si sa simt ca toate framantarile mele s-au potolit sperand ca azi va fii o zi mai buna, sperand ca voi gasi ceea ce caut, calatoria e lunga, iar drumul e greu si incalcit, ma lupt sa trec si prin el sa treaca ziua, sa ajung la sfarsitul ei, simt cum iubirea curge din mine, voi deveni un produs fara suflet, imi simt rasuflarea rece, pielea e fierbinte, dar sangele ce pulseaza e fara viata, ca un izvor secat, doar lumina ce e acuma in mine ma mentine vie, imi sustine zambetul, e piedestalul sufletului meu golit.. iar reflexia mea in oglinda imi arata chipul, ca de piatra, ce s-a fortificat mai mult, ca si inima mea, zidurile s-au inaltat odata cu dezamagirea, sunt trufase au castigat, dar doar acuma, doar de data asta, campul de lupta e inca in plina actiune, doar acuma, imi promit ca doar acuma.. dar inchid ochii, si revin in lupta mea interioara, a fost greu pana acuma si de acuma o sa fie si mai greu.. e chiar atat de rau sa iti doresti afectiune? e chiar atat de greu sa ai parte de ea? e chiar atat de greu sa pui pret pe sentimente? e chiar atat de gresit intr-o lume atat de nebuna sa speri la iubire ? de ajuns cu prefacutul ca totul e bine, cu zambetul fals, de ajuns! m-am saturat sa trec printre oameni reci ce numai intind o mana sa treci, sunt tacuta mai mereu dar in interior tip, tip dupa ajutor, tip pt un exit sa evadez din acest labirint de dureri acustice, si alerg, alerg printre tufisuri, dar ma invart in acelasi loc, ma opresc, dar vad aceleasi ziduri, si iar alerg, alerg, pana obosesc si cad la pamant, simt franturi fine de pamant intre degete, ii simt umezeala, stiu ca trebuie sa ma ridic sa continui, dar nu pot, nu vreau, mai vreau sa pierd un moment jos, si las clipele sa treaca..si atunci aud o voce care spune : Ridica-te copilul meu si mergi in continuare, ca un semnal de trezire, prind putere si ma ridic, in picioarele goale continui sa alerg iar, si ma opressc, am gasit o fereastra, o deschid.. intru si las razele soarelui sa se reverse asupra mea, e placut, si atunci cand deschid ochii vad o umbra, incerc sa merg dupa ea, dar tot e inainte, oricat incerc sa ma apropii de ea sa vad cine e, parca e tot mai departe de mine, si incerc sa alerg, dar tot nu o prind e si mai departe.. si cad, tip : „Staai, asteapta-ma, vreau sa nu fiu singura!” dar in zadar, e prea tarziu nici macar nu intoarce privirea.., si inchid ochii, si incerc sati aud pasii sa te zaresc dar e doar o iluzie, caci atunci cand ii deschid umbra ta a disparut de tot,si zac acolo mult timp, numai vreau sa plang, ci doar sa raman in lumea mea, dar atunci ma trezesc brusc, e dimineata, printre ramuri razele soarelui se strecoara, sunt transpirata, totul pare a fi un cosmar, dar nu e, e adevarat e lupta mea interiora ce nu s-a oprit, mi-e groaza stiind ca va trebui sa o iau de la capat la noapte, dar infrang aceasta temere si ma trezesc pt a trece mai intai de zii, stand pe marginea patului brusc imi trece un gand, umbra era el, imi apare un mic zambet, ai fost speranta mea, gandul la tine imi aduce liniste, dar imi aduc aminte ca am sperat defapt la ceva ce nu era si nu o sa fie, si am cazut singura, dar aroma sarutului tau neindemanatic si dulce nu se va sterge..

Mecanica minții.

Creierul se ocupă de interacțiunea cu mediul, în faza de învățare memorează informații sau moduri de abordare a unor situații noi.
Apoi aplicăm ceea ce am învățat. Ne propunem să personalizăm, sp demonstrăm, să ne adaptăm comportamentul.
Când facem asta vom aveam o nouă experiență.
Când trăim acea experiența nouă, când suntem îm mijlocul ei și folosim toate cele 5 simțuri, iar indormațiile de la simțuri se duc căter creier prin cele 5 căi diferite, atunci neuronii se grupează și forțează creierul să elibereze subtanțe chimice.
Acele substanțe chimice se numesc sentimente. În momentul îm care avem un sentiment nou, înseamnă că avem o experiență nouă.
Sentimentele și emoțiile sunt produsul final al experiențelor.
Țineți minte : cunoașterea este pt minte, experiența este pt corp.
Trebuie să învătăm, corpul e ceea ce mintea a înțeles intelectual.
Cunoașterea este pt minte, experiența este pt corp.
Nu este suficient să trăim experiența o singură dată. Trebuie să fim capabili să o repetăm iar când începem să o repetăm foarte conștienți, atunci, experiența devine o parte a modului nostru de a fi..
Modul nostru de a fi este o sumă de abilități, reacții emoționale, comportamente, condiționari acumulate de-a lungul timpului ce sunt declanșate în situații cunoscute fără a le mai trece prin filtrul conștiinței.
Cel mai banal exemplu e când mergi pe un drum cunoscut și te întrebi cum ai ajuns la capăt, deși ai fost cu mintea in altă parte.
Dacă repetăm experiența de multe ori, ea este stocată în sistemul subconștient, numit sistemul „a fi”.
De fiecare dată când avem un gând se emite o substanță chimică. Gândurile bune emit anumite substanțe chimice care ne fac să ne simțim bine. Gândurile negative emit substanțe care ne fac să ne simțim negativi.
Din momentul în care ne simțim așa cum gândim începem să gândim în modul în care ne simțim, iar creierul emite și mai multe substanțe chimice care reiau ciclul simt cum gândesc, gândesc cum simt.
Acest ciclu în care gândul devine sentiment și sentimentul gând, produce o stare de a fi în care nu putem gândi mai bine decât ne simțim.
O persoană care suferă și a memorat această stare emoțională timp de 20 de ani, se află în acel sistem subconștient.
Se poate spune conștient „ vreau să fiu fericit” - mintea, inteelctul, spune asta - dar corpul a memorat nevoia de suferință.
Când o persoană se decide să facă un efort conștient să se schimbe, își dă seama peste puțin timp că face aceleași lucruri, gândește aceleași gânduri și a devenit inconștiență.
Începem să ne schimbăm atunci când nu mai perrmitem ca mediul înconjurător ( oameni, lucruri, locuri, situații) să activeze aceleași circuite în creierul nostru, când începem să devenim conștienți de aceste programe/ reacții inconștiente.
Cultivarea unei armonii interioare determină creierul să comute de pe sistemul de supraviețuire pe cel de relaxare, neuro - sistemul nostru, va produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor duce la schimbări chimice în corpul nostru.
În momentul în care începem să simțim bucurie, înălțare, inspirație, condiționăm corpul față de o minte nouă. Pur și simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Să memoram acel simțământ pt că el este ceea ce suntem cu adevărat.
Dacă trăim folosind doar substanțele chimice pt supraviețuire vom experimenta agresiune, mânie, frică.
Războiul, competiția, politica, toate sunt doar rezultatele condiționărilor pe care le-am cultivat și în care ne complacem să trăim.
Cealaltă stare a minții în care trăim se numește creație. Când te afli cu adevărat în această stare, uiți de tine însuți.
Numai există sine, nu mai există trup, numai există nici timp. Ești atât de implicat în ceea ce faci încât gândul devine experiența unui alt sine.
Starea adevărată de creație implică un nou set de substanțe chimice care se relaționează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc în afara noastră ci înăuntrul nostru.
Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoționale ale minții care ne mențin în starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră.
Atunci pătrunde lumina prin noi și avem tendința să adoptăm acele caracteristici ale puterii din ființa noastră, ale minții superioare : să fim bucuroși, generoși, altruiști, iubitori, inspirați, răbdători.

Melodia :

Just stop and.. smile ?

Nimic nu e întâmplător.. toate au un scop.. dar fiecare persoană care trece prin tunel il lărgește și mărește golul tău interior.. e greu și te apasă din ce in ce mai mult.. pereții incep să se strângă, inima ta strigă după ajutor, dar nu aude nimeni pt că nici tu numai poți să auzi strigătul ei indurerat, o lași amorțita, e singura modalitate pt a mai simți măcar înțepatul durerii ce curge prin sângele ei, ce te face a simți ca încă ești în viața, chiar dacă totul defapt e înghețat, te ceartă, vrea să înceteze tot, dar preferi sa ignori, pt că știi că nu poți face nimic, ai nevoie de un suflet cald că sa poți îmblânzi suferința, dar nimeni nu e dispus să fie acolo pt tine, nimeni numai vrea să iubească, nimeni numai întinde o mână, și cazi, și încerci iar să ignori, arunci frânturi de sentimente în gol, dar se duc fără să se mai oprească, nimic nu pare să acopere imensitatea găurii ce a pus stăpânire pe inima ta.. ce mai rămâne de făcut? să te prefaci că totul e bine,să zâmbești de bun augur, să le arăți celorlalți că ești bine, dar in jurul tău tot vezi, și îți dorești și tu.. e greu să găsești persoana potrivită.. dar măcar poți spera și asta te va ridica.. iubirea e ceva pur și unic.. vrei să-l ai.. dar până atunci trebuie să-l câștigi, e o lupta crâncenă pt că pornește mai întâi din interior! dar seara când ajungi in sanctuarul tău, poți în sfârșit să dai frâu liber tuturor sentimentelor ce defapt pun stăpânirea pe sufletul tău, valul te ia, ecoul singurătății te alină, ai ajuns undeva unde poți fii tu insuți, nu trebuie să te mai ascunzi sub masca falsă ce te acoperă, și o arunci cât mai departe, și acum poți să urli, poți chiar să și plângi, poți să te eliberezi de tot ce de-a lungul zilei ai ținut prizonier inăuntrul tău, toate intrebările răsună și se lovesc de reflexia ta din oglindă, te uiți, ce vezi? un chip trist, lipsit de strălucirea ce odată reflecta bucurie si viață, simți cum înnebunești din nou un pic mai mult ca ziua de ieri, și te întrebi când va veni ziua când toate astea vor înceta!, cauți cu disperare o scăpare, un exit, dar nu-l vezi, nu e, întârzie să apară, deznădejdea incepe și ea să încolțească, devii captiv propiilor tale gânduri, incerci a le alunga, dar asemenea unui bumerang ele se tot întorc si se întorc, nu le poți scăpa din traiectorie, nu poți devia, te simți lipsit de putere, si atunci închizi ochii, și speri ca Cel de Sus indiferent de tot ceea ce ai făcut si de trecutul tău, să te ajute a evada, sinceritatea ta Îi atrage atenția, și Se apleacă asupra ta, începi să vezi cum o rază de lumină se strecoară în mintea ta, pormă auzi o voce.. : "Plângi copilul meu, descarcă tot ce s-a adunat in al tău suflet de-a lungul timpului, și nu avea grijă te voi mântui atâta timp cât tu M-ai chemat te voi izbăvi, îți voi curăța sufletul și te voi face să renaști, nu te-am uitat am pregătit pt tine ceva mult mai bun ce urmează să se întâmple !", simt o căldură și atunci, inevitabil, simt râul durerii mele cum începe să se scurgă din adâncul abis ce il credeam infinit.. plânsul meu, sună ca o melodie tristă cu lacrimi cristaline ce încep să șiruie pe al meu înghețat obraz pt a-mi mângâia sufletul de al necazului amar!, inima plânge, simte din nou! simte cum durerea se scurge, simte cum lumina o învăluie, simte din nou, amorțeala dispare, nu zâmbește încă, dar e împăcată, pacea a dominat in sfârșit asupra ei.. reușește să învingă coșmarul în care era, se trezește din el, se ridică, e mulțumitoare pt acest dar primit de Sus.. s-a încălzit, poate din nou sa renunțe la scut și să lase bunătatea să revină pt a-și ocupa tronul, speranța o urmează, și totul începe să se construiască iar așa cum era odată, treptat, distrugerile ce au fost făcute se cicatrizează, numai pot răni, totul rămâne în urmă, marea din sufletul meu se liniștește, numai e învolburată si mereu morăcănoasă pleznindu-mă cu valuri.. e calmă și pură, pot vedea nisipul speranței de la fund, zâmbesc, pt prima oara zâmbesc sincer după o perioadă zdruncinată și îndelungată, am reușit să aplatinez furtuna continuă din inima, pot să sper la ceva bun, ce nu întârzie să apară.. în suflet se infiripă primăvara, mugurii încep să înflorească, tot ce a fost greu a dispărut, mai râmâne doar un singur lucru pt a fii totul așa cum trebuie, îl zăresc, e el..

to be continue..

Inceput de drum..

Imi ridici privirea catre cer, catre Tine, stiu ca Tu ma veghezi si ai pregatit ceva mult mai bun pt mine. Vreau sa imi las inima inundatata de iubirea Ta. Vreau ca ochii mei sa.Ti vada minunatiile. Ma uit in sus si raman cu privirea neclintita asupra Regatului Tau. M.ai facut sa ma simt speciala, vreau sa merg pe calea Ta. Ai avut mereu grija sa nu fac greseli. Mi-ai luminat sufletul sa aleg ce e bine. Nu stiu cum sa.ti multumesc pt ca Esti singurul care are grija de mine, si imi urmaresti orice pas. Te simt, stiu ca esti cu mine pretutinde-ni. Iti simt mana pe umarul meu, mana dreptatii ce nu ma lasa sa pasesc in intuneric si ma calauzeste sa merg tot inainte asa cum mi-ai scris drumul ce trebuie sa.l parcurg. Pe urmele tale ma las in voie!

În El mă încred.!

Iti multumesc Domnul meu ca nu m.ai parasit niciodata. Cand numai aveam nimic, Tu ai fost acolo si mi.ai aratat din nou lumina, si datorita Tie m.am ridicat din propria cenusa sa prosper.
Iti multumesc ca ma faci sa ma simt speciala, ca ai ceva pt mine, un scop in lumea asta nebuna.
Iti multumesc ca niciodata nu m.ai parasit, si in tot egoismul meu mereu ai fost sa ma ajuti cand Te-am chemat cu toata sinceritatea mea in suflet, si m-ai primit asa cu franturi de rautate si mi-ai dat sansa sa-mi ling ranile si sa ridic capul.
Iti multumesc ca nu m-ai lasat sa fac greseli supreme ce mi-ar fii daunat, si ar fii lasat o amprenta permanenta si urme dezastruase.
Iti multumesc pt ca mi-ai dat sansa sa traiesc.
Iti multumesc ca in fiecare zii ma tii vie si imi dai lectii care sa ma indrume spre calea cea buna.
Iti multumesc ca mereu Ai fost speranta mea in tot intunericul vietii deznadajduite.
Iti multumesc ca doar Tu dintre toate persoanele, crezi in mine, crezi in a doua mea sansa la izbavire.
Iti multumesc ca intr.un fel sau altul esti mereu langa mine.
Iti multumesc pt tot ceea ce am si nu merit.
Iti multumesc pt oamenii care sunt si cei care au ramas in viata mea de.a lungul timpul.
Iti multumesc ca mi-ai dat sansa sa cunosc si prietenia adevarata.
Iti multumesc ca imi raspunzi mereu la chemare.
Iti multumesc ca nu ma lasi sa cad in groapa fara scapare.
Iti multumesc pt ca datorita Tie am invatat cee iubirea si ca pot sa iubesc in continuare chiar daca inima mi.a fost franta.
Iti multumesc ca Tu imi primesti inima asa cum e ea, jerpelita de oamenii negri din viata mea.
Iti multumesc ca ai grija de mine in orice moment.

Apusul si rasaritul..

Stii, lumea ei intrase in normalitate, apoi ai aparut tu si i`ai dat totul peste cap.
Te`ai gandit macar odata ca de fiecare data cand ai mintit`o nu ai facut decat sa te minti pe tine? ca de fiecare data cand ai inselat`o nu ai facut decat sa te inseli pe tine?, iar in final cel care a avut de pierdut ai fost doar tu ?
Sa ai darul de a vedea dar sa fii defapt orb, sa te ascunzi prefacandu.te ca nu`ti pasa si aruncand cu toate cuvintele pe care nici tu nu le crezi.
E mai usor sa lovesti decat sa iubesti. E mai usor sa pleci decat sa te implici. E mai usor sa arunci decat sa pretuiesti. E mai usor sa dai vina pe celalalt decat sa.ti asumi responsabilitatea.
M.am pierdut iar in noapte pustie, mai lasat sa ma ratacesc. Nu.ti mai simt caldura, atingerea tandra, mi`ai dat drumul al mana sa merg prin neant de una singura.. totul e gol.. numai e nimic.. tot ce.a fost ai distrus. M.ai distrus, ai distrus ceva pur ! Si nici nu vezi toate astea si nici nu crezi ca tu vreodata ai gresit !
Dar eu tot te simt, in vis.. unde imi esti aproape si.mi zambesti ca la inceput si`mi spui ca totul va fii bine. Cum ai putut sa amagesti ca vei veni inapoi ? Cum ai putut sa te joci cu zarul cu mine ?
Noaptea adorm cu tine.n gand, si cu o lacirma curgand..
Ti`am vazut fata in apusul soarelui.. pt o clipa am indraznit sa sper, stiind totusi ca nu poti fii tu, caci tu ai fugit pe o raza si nu te.ai mai intors, inima canta de dorul tau, spera sa o reintregesti, sa lipesti toate franturile insangerate de durerea imprastiata prin tot corpul.. insa doar amintirile noastre, secretele noastre si parfumul nostru impreuna inca isi mai au amprenta vie pe carnea mea, te simt si fara sa vreau.. gandul fuge dupa tine si cand nu vreau.
Ai fost vantul de sub aripile mele, m`ai invatat sa zbor, cu tine dormeam pe nori.. mereu doar noi doi. Mi.e dor de clipele noastre as vrea mereu sa dorm, pt ca doar in vis e totul asa cum odata mi.ai promis.
Dar totul a avut si un sfarsit, ca o poveste scrijelita pe o bucata de fier, ce va rugini odata cu trecerea prin timp, doar eu o straina martora la sirul nesfarsit de povesti care deruleaza in acelasi mod.
M`ai uitat.. te voi uita ! Desi in ochii tai.. am vazut viata, mi`am vazut visele indeplinite nestiind ca esti doar o oglinda a mea, ca eu eram sa fiu sortita sa mi le indeplinesc. Te.am vazut ca steaua mea calauzitoare, dar m.ai trantit la pamanat din inaltul cer in care traiam impreuna printr`un cutremur de marturisiri socante.. si totul s.a naruit in mai putin de cateva secunde, iar visurile si iluziile mele au disparut intr.un praf al uitarii.. menit sa ma turmenteze.. pana gasesc puterea interioara cu care sunt inzestrata...
Inca imi rasuna soaptele tale pe coridorul vietii mele si ma inghet mereu in asteptare.. Refuz sa mai plang, sa mai imi creez falsi idoli, refuz sa te mai revad in mormanul amintirilor care mi le`ai lasat. Ai fost si vei ramane prezent in ele, dar ai fost creatia mea, icoana mea, te`am iubit nespus de mult si tu nu ai putut sa`mi raspunzi la fel.. a durut si am cazut. Te`am ridicat la rang de divinitate si defapt ai fost mereu mediocru.. dar iubirea ce ardea in inima m`a facut sa nu iti vad firea omeneasca.. Am nevoie de imortalitate, tu nu ai putut sa mi`o da, mi`ai oferit paradisul pentru un moment, apoi am gustat amandoi din fructul interzis si amandoi am cazut din Rai. Am suferit si te`am iubit ! Am trait pentru tine, am privit prin ochii tai si inimile noastre au batut mereu in acelasi timp, stiu ca ti`am trezit inima amortita prin sentimentele mele.. dar nu a fost de ajuns !
Fericit fii tu omule nepasator caci mereu vei stii ca am fost iubirea ta si sufera atunci cand iti vei aduce aminte ca tu ai plecat, tu ai renuntat, la idea de noi impotriva tuturor.. Am fii putut indeplini atatea impreuna.. Ar fii putut fii totul perfect !

P.s. : Mereu vei face parte din mine. O conexiune ne leaga, oricat ai nega. Sper ca oriunde ai fii acuma esti fericit, chiar daca eu nu sunt, asta iti doresc. Am avut si eu greselile mele dar cea mai mare a fost imensitatea sentimentului pus deoparte pt tine.. Nu`mi pare rau pt nimic ! Adio dragostea mea.. Ma ridic din propria cenusa, imi voi crea alt prezent... Am inchis acest capitol cu lacat bine pazit undeva in adancul meu.. Stiu, ca imi voi gasi iubirea eterna, dar acest lucru e si farmecul vietii, calatoria in care pornesti plina cu piedici in cautarea sufletului pereche, care te asteapta undeva sa`l gasesti. Pentru ca viata merge inainte. Mereu va exista un rasarit! trebuie sa inveti sa te bucuri de el !

[ acum mi.am facut si eu partea de pariu..
asta inseamna abureli, ce am scris eu..:))
total aiurea. am pierdut stiu :D. dar
imi tin cuvantul mereu ! ]

Speranta!..

As fi vrut sa stii cat te iubesc, cata lume as fii dat la o parte, cate lacrimi mi.au inundat camera, cat suspin a reverbat in peretele meu rezultand in ecouri fara raspuns. Atatea intrebari fara raspuns, atatea sperante desarte, atatea dorinte neimplinite. Vorbele tale mi s.au depus pe inima cum se astterne iarna nemiloasa asupra toamnei triste. Mi.as fii dorit sa te imbratisez, sa te sarut, sa te simt. Dar iata ca visurile mele s.au naruit, tu ai disparut in bezna si eu am impietrit. Nici numai plang ca oceanul e plin de apa. Numai sper pt ca nimeni nu ma aude. Numai suspin pt ca ecourile imi rasuna in creier. Iti aud vocea in noaptea instelata, imi inchid ochii si te vad. Zambesti si soarele ti.e frate. Imi intinzi mana si te apuc usor si te trag langa inima mea. Iti simt sangele cum pulseaza prin vene.
Simt viata! Simt iubirea! Imi deschid ochii si nimic nu se schimba. Tot aici esti si plangi de fericire. Lacrimile tale imi uda inima impietrita de atata durere. Te sarut si luam foc. Pasiunea ne uneste, dragostea ne contopeste intr.un singur suflet. Te.am cautat atata amar de vreme si iata sperantele mele nu au fost desarte. Imi vad reflexia in ochii tai. Imi revad aripile. Iti ating spatele gentil si iti simt textura pielii, neteda si calda. Buzele tale mai ating inca o data buzele mele. Sunt atat de plina de dorinta si inima imi arde de nerabdare sa ne mai unim odata. De fiecare data ma indragostesc cand iti simt caldura atingerii tale. Ma topesc in imbratisarea ta. Imi soptesti la ureche : "Te iubesc ingerule!". Iti soptesc si eu : "Multumesc ca mi.ai luminat noptile si mi.ai redat dorinta de a trai." Razi si te iau iarasi in brate. Mereu ma indragostesc de tine..

te.as chema.. respir dar nu pot striga.. de mana te.as lua.. privesc dar nu pot vedea.. oare de ce ai plecat?!.. ma intreb de.i vina mea.. din nou mai lasat sa caut in urma ta.. te vreau in viata mea.. nu pot uita atingerea ta... un semn de.o clipa as vrea mi.ar fi de ajuns sa pot spera!!..dar ce rost ar mai avea acuma cand totul e pierdut..

Si o sa incerc din rasputeri sa`ti mai explic o data. Am sa te fac sa intelegi k nu poti veni la mine doar cand iti amintesti. Pt ca si eu am nevoi.!

Si inca o data singura mea sansa sa evadez si sa ma exprim este aceea de ami asterne sentimenetle pe aceasta foaie.. si cand te gandesti ca esti doar actorul principal dn filmul vietii mele sau poate doar o simpla poveste ce insista sa vrea sa fie reala pierduta in ochii tai.. pierduta in aceea seara.. era vara. inceputul vacantei.. o simpla banca si totusi cu atatea amintiri ce au urmat sa fie sustinute de bucata de fier inasprita de vechimea adusa de timp.. atatea alte cupluri ce s.au unit acolo.. si noi unul dintre ele, o minune sau un esec? prefer sa cred ca ceva aparte, care nu se poate descrie in cuvinte. Si acuma imia duc aminte, imi era teama.. daca nu.l recunosc daca nu o vorbim fluent, daca.. dar am fost uimita, cum pe ce avansam plimbandu.ne m.am relaxat si am putut sa ma simt libera sa fiu eu insumi, si ne.am asezat pe aceea banca, si am vorbit si am ras si am tot vorbit..pana cand mi.a zis dintr.o data "Saruta.ma!", iar de aici a inceput totul,.. prima data n.am stiut ce sa fac, eram uimita, dar parca acele cuvinte m.au hipnotizat.. si am riscat si m.am apropiat timida de el, cu un fior in suflet, am inchis ochii si i.am atins buzele calde.. simtind ca intr.adevar ma asteptau, si inima mi.a tresarit..oare el simtea la fel? era el oare baiatul de care aveam nevoie?? era oare in sfarsit relatia pe care o asteptam? persoana cu care voi putea sa stau mult timp si sa fie acolo pt mine cand am nevoie? multe intrebari ce imi treceau prin minte.. raspunsurile avand sa le cunosc pe parcurs.. la plecare am plecat putin emotionata fiind un lucru care nu mi s.a mai intamplat simtind de atunci ca era ceva in el.. poate ma inselam poate nu.. nu stiam dar stiam sigur ca eram dispusa sa aflu pe parcurs.. timpul trecea.. vorbeam mereu.. intr.adevar nu ieseam prea des.. dar vorbeam tot timpul, o calitate ce o apreciez foarte mult, comunicarea, fie ca uneori erau numai prostii.. am inceput sa.l mai cunosc.. dar a inceput si sfarsitul atunci cand am inceput sa tin la el fara sa realizez, negand mereu pt a incerca sa ma feresc de dezamagire.. dar degeaba deja cazusem in jocul dragostei prinsa in lanturi pana la gat, fara vreo scapre de a evada, dar niste lanturi usoare pt ca ma lasam in prada lor, deoarce nu vroiam nici eu sa plec, era prea frumos ce simteam si ce traiam ca sa mai gandesc si altceva.. poate ca aici am gresit facand asa, dar am vrut sa imi asum riscul. traieste si iubeste ca ultima oara. poate o poveste banala, dar prin ochii mei extraordinara, poate doar un simplu el din jur, dar pt mine universul etern.
Avansam pe un teren necunoscut, dar pt prima oara in viata mea nu conta, pur si simplu mergeam fara sa ma uit pe unde calc si sa am teama ca nu ma indrept bine. Dar problemele nu s.au oprit au inceput sa apara, ca in orice relatie, nu totul poate sa fie bine, doar cu un efort din partea la amandoi, dar chiar si atunci tot calca stramb cineva. Si impacarea are rolul ei, unul frumos chiar, daca iei din perspectiva ca au trecut nori si poti imbratisa soarele si el pe tine cu razele sale calde ce se revarsa pe trupul tau, incalzindu.ti pielea fina.. redandu,ti zambetul si sorbindu.ti licuarea cu buzele lui arzand de dorinta de a le reintalni in sfarsit din nou,in momentul uniuni parca contopindu.se.. A saruta este o arta, iar fiecare din noi detine una ascunsa, este unica cand jumatatile se intalnesc si alcatuiesc doar o fiinta care tainge perfectiune cand sunt impreuna. Atata timp cat iubesti persoana de langa tine este tot ceea ce ai nevoie si mult mai mult.
Am intrat pe teritoriul tau, ti.am persmis sa il invadezi pe al meu, mi.ai zis ca esti diferit, te.am crezut, cu ce pret? sa vad ca nu faci nimic sa vad ca e asa.. Ti.am zis ca sunt aparte si pot sa fiu toata viata pt tine acolo, ti.am aratat. Prezenta mea indispensabila oricand ai avut nevoie, intelegere.. mult mai multa decat ar fii trebuit.. dorinta sa te fac sa vezi unele lucruri, dorinta sa ma vezi ca acea persoana care sunt in interior si care este in preajma ta.. dar tu? unde ai fost? te.ai pierdut in aceasta cauza si m.ai lasat in drum, poate cand aveam cea mai mare nevoie de tine, si n.ai stiut... si n.ai vazut..si n.ai priceput multe subintelesuri.. ti.am zis ce simt.. mi.am deschis portile sufletului pt tine, fapt ce nu l.am mai facut mai bine de un an de zile.. te.am lasat sa intri sa.l vezi si tot nu ai vrut, nu a fost de ajuns pt tine. ai ales sa te intorci sa iti vezi de ale tale, le.am inchis.. a durut.. o ploaie calda de lacrimi s.a revarsat.. s.au adunat.. siroaie de lacrimi curg.. si tu nu vei stii ce am simtit de multe ori.. tu nu ai cunoscut umilinta si durerea.. si nici nu ti.as dori sa le cunosti. pt ca te darama si construiesc usor usor un zid in jurul tau, unde te vor inchide si singuratatea va apasa. si te vei simti pierdut in neant fara nici o mana care sa te prinda si sa te traga din acel iad crud.. fara speranta.. fara vreun drum.. vei rataci.. mutli oameni vor fii in jurul tau si tot singur o sa te simti.. auzi multe voci si parca toate sunt straine.. vrei doar vocea lui.. dar numai e.. incerci sa o cauti.. dar numai e viata ta devine o comedie ieftina.. suspendata in aer fara buton de oprire fara ca cineva sa te intrebe daca vrei sa cobori.. si ramai tot acolo.. este greu sa te regasesti.. dar am reusit am facut.o cu ajutorul tau.. ai reusit sa ajungi la adevartul EU, la inima mea sa mi.o imblanzesti si pt asta nu am cuvinte sa iti multumesc indeajuns si pt tot ceea ce m.ai facut sa simt alaturi de tine, curente de fiori atunci cand ma atingi, cand iti plimbi usor degetele peste pantecul meu, cum te joci in parul meu, cum ma privesti, cum imi saruti mana, cum in bratele tale ma simt protejata de toata rautatea din.afara, cum reactionezi la saruturile mele, cum doar tu stii atunci cand suntem impreuna sa transformi momentele intr.un basm cu zane din care nu m.as mai trezi.. cum.. imi faci inima sa tresara cand aud melodia ta ca suna la telefon.. cum astept cu nerabdare un semn ca esti bine. cum simt nevoia sa fii langa me, cum... ar mai fii inca o mie de motive..
M.ai recompus.. sper sa nu ma distrugi.. pt ca atunci chiar ca nu as mai putea sa mai ma regasesc vreodata!
Ai devenit o parte vitala pt mine, nu stiu cum as trai fara tine.. dar pt toate exista si un sfarsit, tot ce pot spera este ca al nostru se va amana cat mai mult..
Tu ai transformat drama noastra in comedie.. spui ca ma iubesti sper ca nu te minti, caci inima mea iti apartine..
Poate nu sunt perfecta si nici nu pot sa iti ofer tot ce vrei, dar promit sa te iubesc cum nimeni nu a mai facut.o, sper sa iti fie de ajuns.. sa gasesti acea linsite alaturi de mine.. caci eu am gasit.o chiar daca uneori te cert, nu o fac cu rautate, o fac pt a.ti explica, pt ca sa fim noi doi impreuna deasupra tuturor, doar cum noi stim.

P.s.: Ai lasat pata pe inima mea, o persoana speciala care a intrat in viata mea si va ramane mereu acolo pt totdeauna. M.ai dus intr.un infern atat de dulce incat uit tot ceea ce ma doare..!

Sentimente amestecate. We could never ever be two strangers....

E prima oara in viata mea cand simt ca am o gramada de resentimente si nu pot sa le astern undeva sa le las in urma mea. Da te urasc pt ca mi.ai distrus o sansa de a fii cu adevarat fericita. Te urasc, pt minciuna ta frumoasa care ai fost, te urasc pt caracterul infect de care defapt ai dat dovada la sfarsit. Te urasc pt ca m.ai facut sa cred in tine si mi.ai lasat rani adanci, prin care am facut pe altii sa sufere din cauza mea. Te urasc ca m.ai retinut de la a doua sansa de a fii fericita. te urasc ca te.am lasat sa ma dai peste cap cand nu ar fii trebuit. Te urasc pt tot ceea ce esti si definesti.
M.ai tinut pe loc, nu am putut sa avansez, regret ca te.am cunoscut. Uhh cam dur asta dar e adevarul. Bine nu chiar in totalitate ca asa am mai trecut prin unele etape si am invatat sa numai ma frig asa.. dar cu ce pret.. sa pierd o persoana care merita multe si sa arunc norocul de la usa mea. puteam sa fac mult mai multe, am ales gresit, nu am nicio explicatie pt acest fapt, o decizie care mai tarziu m.a costat scump, nu stiu ce a fost in capul meu nici acuma nu pot sa imi dau seama., stiam ca o sa platesc pt asta si ca o sa.mi para foarte rau, deja imi parea dar numai puteam sa dau inapoi, dar asa am vazut ca daca procedez asa lucrurile oricum numai sunt cum ar trebui.. dar.. nu stiu ce sa mai fac, sunt intr.o tornada continua, viata mea e un calvar fara limite de complicatiuni.. am avut rabdare.. si sincer nimeni nu stie defapt ce e in inima mea.. cat de greu imi e.. si cat de rau imi pare.. si de ce :-j nu stiu, pt ca normal indiferent viata trebuie sa.si continue cursul.. am incercat sa indrept.. se pare ca nu s.a putut.logic ca eu nu prea am noroc :)), si era din vina mea, era mult prea mult ca sa pot duce, sper sa te simti bine prin randurile astea.., dar am vrut.. am vrut.. sa iti demonstrez ca imi pasa.. si poate aici am gresit, ca mai mereu atunci cand vrei sa.ti arati sentimentele o iei in barba.... ma doare? da. dar trece, cum am mers pana acuma asa o sa continui si de acum incolo..nu stiu ce se mai poate face.. am incercat sa lupt dar singura impotriva uraganului nu pot.. simt ca numai am putere.. zilele trec pur si simplu. nimic nou aceasi chestie mereu, incerc sa evadez uneori, sa fug.. dar tot ajung de unde am plecat.. woaa oare de ce rahat imi pasa asa de multtt. nu gasesc raspunsul orice ar fii.. si as avea atatea sa spun.. sa.i spun.. dar nici macar de asta nu am ocazia... cred.. ca uneori mai bine lasi lucrurile sa decurga de la sine... sa vezi incontro merg, unde duce cursul.. dar cursul meu cred ca e derivat demult.. am atatea sentimente inauntr.ul meu dar care nu pot sa le exteriorizez, le pastrez, le tin doar pt mine.. asa e cel mai bine.. pt ca oricum nimeni nu intelege pt ca nu are cum fiecare trecem prin situatii diferite doar asemenea la aspect, fiecare simtim altfel, unii mai intens altii mai putin..


Oare mai are rost?! sau tie nu tie bine decat cand mi-e mie rau? dar chiar si asa cand te gandesti la noi sa nu poti sa ma uiti..:(