La multi ani mami meu. ♥

Stiu ca nu ti-a fost usor sa fii mereu tare, doar ca sa fii un exemplu pt mine, de aceea vreau sa-ti spun ca acuma poti lasa garda jos mereu in preajma mea, am mai crescut, numai sunt o fetita, si promit sa-ti dau putere sa fie bine, pt ca in slujba ta de a ma creste m-ai cresut cum nu se poate mai bine si ma iubesti cum nimeni nu-si poate imagina, simt pt ca de cele mai multe ori iubirea ta imi alina ranile din suflet pe care lumea mi le aduce, chiar daca tu nu vezi si nu stii, si as mai avea sa-ti spun atatea, dar cuvintele mereu se vor pierde in vant, dar obiceiurile noastre vor raamane toata viata, certurile care ne pipereaza atmosfera, un lucru al nostru, pt ca mereu dupaia ne impacam si uitam ce a fost rau, pt ca iubirea ta imi da forta si speranta ca lumea asta nu e chiar atat de nebuna pe cat eu o vad, datorita tie am devenit femeia pe care am dorito mereu, un suflet bland si cu urme de severitate, datorita tie am reusit sa invat sa nu-mi pierd inima oricat de indurerata ar fii ea, datorita tie ma ridic tot mai sus, si ar fii inca o mie de alte motive, si nu stiu cum sa-ti multumesc si sa ma expirm in cuvinte pt ca dintre toate tu esti mama mea, o fiinta speciala ce va fii vesinic in inima mea, o parte din sufletul meu. O comoara de nepreuit, asa vei ramane pt mine.

La multi ani scumpa mea mama!

N-am nevoie de tine, dar am nevoie de noi.

Sunt o straina poate pt tine si poate pt el sau ea din jur, innot intr-o multime de suflete reci, peste tot vad masti si nu persoane, ma lovesc de stalpi, mi-am pierdut drumul fara tine numai stiu sa fiu din nou eu, nu te mai vad nicaieri, iti caut chipul dar in zadar, ma ratacesc iar, ma pierd, incerc sa ma ridic dar orasul pare si mai mare, alerg pe strada vietii mele, zidurile incep sa se stranga tot mai mult, simt cum ma sufoc, dar tot alerg, nu ma voi pierde acuma, nu trebuie, nu inca, vreau sa rasar si sa vad cum trec pe deasupra norilor spre o zii mai buna, sa deschid portile destinului ce-mi este scris in stele, dinainte sa prind macar forma, sa ma indrept spre maretie si sa renasc din nou cu aripi sa zbor deasupra turnurilor negre ce imi incetoseaza privirea si ma inteapa pt a ma prabusii in calvarul ordinii, dar inevitabil ajung la intersectie de drum, ma opresc, ma odihnesc, respir dupa maratonul furtunos, imi ridic privirea si inchid ochii, nu stiu in ce directie sa merg, de aceea las inima sa-mi ghideze pasii si sa aleg calea cea buna, cu pasi marunti usor usor si cu un strop de speranta in suflet pasesc in lunga calatorie ce ma asteapta, stiu ca nu voi gresi, inima e singurul aliat in care ma pot increde, caci fara sentimente as fii pustie, si incep sa merg chiar daca nu stiu unde voi ajunge, chiar daca vor fi gropi, voi reusi sa le sar, iar atunci cand voi ajunge la capatul drumului nu va fii o prapastie ci un urcus pt ca cinee nu si.a dorit ca macar odata in viata sa ajunga in varful piramidei vietii si sa simta ca traieste si respira iubirea, sa simta ca zboara in triumf pe culmile vesniciei, cine nu si-a dorit sa inchida ochii si sa apara intr-o alta dimensiune, undeva unde nimeni nu stie cine esti si poti pasi pe un durm nou si total necunoscut fara teama de a mai pica in abisul intunecat si rece, fara ca inima sa iti fie sfasiata in mii si mii de bucatele de durerea ce ti s-a infiripat in suflet, si dezamagirea ce a pus stapanire in adancul cutiei inimii jerpelita de oamenii negri din viata anterioara, umbre din trecut ce urmaresc orice pas, sa dispara ca prin farmec, sa aiba sansa la o viata noua fara a mai avea rani sau cicatrici.. doar un vis..