joi, 3 mai 2012

I miss you like an idiot misses the point.

Mi-e dor de noptile cand imi miroseai parfumnul pielii chiar daca lumea exteriorara acoperea inocenta ei, tu o simteai in adancul meu intotdeauna! Mi-e dor de diminetile in care ma trezeam in bratele tale si atunci cand deschideam ochii, in fata mea iti zaream chipul in zorii diminetii, in lumina a catorva raze de soare ce intrau pe furis printre jaluzele si iti luminau fata, si cu un suras pe buze, deschideai ochii, stiind ca eu deja sunt treaza si te privesc, si usor cu pleoapele grele inca de somn le deschideai si ma priveai zicandu-mi : " buna dimineata iubito! " Mi-e dor de vocea ta somnoroasa si de privirea ta calda ce atunci iti acoperea inima.
Mi-e dor de plimbarile noastre. Mi-e dor sa stau cu tine in pat ore in sir si sa povestim si sa simt ca atunci timpul chiar se poate opri in loc si suntem noi contra tuturor! Iti mai aduci aminte noptile albe ? Noptile infierbantate cand tot ce simteam erau curente de fiorii in tot corpul la orice atingere a ta, cand iti vedeam privirea infometata de al meu trup, si cum luptai sa te stapanesti ca sa nu faci ceva gresit ?..
Mi-e dor de toate cuvintele pe care in vremea aceea mi le rosteai. Iti mai amintesti tot ce imi spuneai? Ca impreuna vom merge si peste mari si tari si ca nimeni nu va putea sa ne separe drumurile, caci noi eram doar un drum cu o singura banda ce mergea in viteza pe linia continua. Iti mai amintesti cand mi-ai spus : " Sunt oameni care isi cauta sufletul pereche toata viata, si oameni care si-l gasesc atunci cand nu se asteapta si simt ca sunt intregi langa acea persoana. "
Iti mai aduci aminte cafeaua din zori? Cand tiptil ne furisam in bucatarie.. Iti mai aduci aminte drumul spre noi ? Iti mai amintesti tot ce ne-a unit ? Iti mai amintesti cand ne-am cunoscut ? Iti mai amintesti de toate clipele noastre impreuna ? Iti mai amintesti atingerea ta pe pielea mea fina urcand si coborand lasand in urma numai fiori de placere ?.. Iti mai amintesti tot ce imi sopteai atunci ? Toate acele imbratisari.. toate acele saruturi. Iti mai amintesti cum imi spuneai ca doar eu te pot innebuni ? Iti mai amintesti tot ce a fost mai bun ? Iti mai amintesti cand imi spuneai ca sunt doar a ta si tu doar al meu ? Iti mai amintesti vremea cand doar pe mine ma vroiai ? Unde au disparut toate acestea ? Cand te-am pierdut in zarea intunecata ? De ce ai plecat si m-ai lasat in ceata ? De ce nu iti mai pot simti prezenta ? De ce imi e groaznic de dor de tine ? De ce nu te pot scoate din minte ? De ce mereu esti prezent in inima mea ? De ce mereu tresar cand aud ceva ce imi aduce aminte de tine ? De ce nu pot alunga toate astea ? De ce tot sper ca intr-o zii te pot zari ? De ce tot sper sa mai am un ultim sarut de la tine ? De ce nu am putut macar sa iti spun adio ? De ce inca tanjesc dupa mana ta ? De ce te doresc asa de mult, incat ma doare, chiar si acuma ? De ce timpul trece si eu stau pe loc ? De ce toate trenurile trec pe langa mine si eu inca astept in gara ? De ce chiar daca stiu ca totul s-a terminat nu ma pot abtine sa nu ma mai uit dupa tine ? M-am indragostit de o iluzie..
"Te îndragostesti de persoana nepotrivita pentru ca ea zice toate lucrurile potrivite"

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

If I love you, what business is it of yours ?

I may have failed but I have loved you from the start.
Pe cat de aproape as dori sa te simt.. pe atat de departe esti de mine.. uneori iti simt prezenta, inchid ochii si parca iti simt rasuflarea pe gatul meu si ma trec niste fiori din strafundul sufletului... si imi amintesc acele zile.. frumoase.. cand eram lipsiti de griji si eram doar noi doi, iti saream in brate ca un copil mic ce iubeste naiv, si zambeam ca si cum sufletul ar exploda de fericire,.. unde sunt acele zile.. mi-e dor.. de zilele ce au fost.. mi-e dor .. de tine.. mi-e dor de ochii tai.. caci mereu ma pierdeam in adancul lor, ma pierdeam in acel albastru tulbure si limpede.. vedeam marea, pacea si flacara dragostei ce atunci scanteia in privirea ta.. , trupul meu tanjeste dupa a ta atingere suava, gandul la tine ma face sa tremur, cum de ne-am pierdut in noaptea intunecata ? cum de drumurile noastre s-au separat si cum de intr-o singura clipa de durere totul s-a stins, iar vantul a sters urmele noastre si a acoperit totul cu praf, iar cum de inca atunci cand crapa zorii diminetii eu inca te astept sa fii langa mine in locul in care ai lasat un gol ? iti strig numele cat de tare pot, si tot sper sa ma auzi, dar tu nu ma auzi.. nu-mi auzi chemarea, esti prea departe, imi doresc macar sa te uiti putin peste umar, dar esti prea rece, nu-ti mai simit caldura, si cad in drum spre tine, sunt epuizata numai pot sa te urmaresc,.. numai vreau.. sa sper la ceva ce nu se va mai intampla, nu-mi simti nici nevoia de a te stii aproape asa cum eram odata, e o totala tacere.. si ma intreb.. oare tu stii ce ne spunem cand nu ne vorbim ? caci eu m-am pierdut printre randuri, m-am ratacit si numai stiu ce e in jurul meu, caci in sufletul meu e un calvar ce nu inceteaza a se invarti.. si tot ce imi doresc e sa mai avem o zii in care sa fim doar noi, sa ne privim cum ne priveam odata, sa lasam sentimentele sa iasa din cochilie, sa nu ne mai ranim cu cuvinte pe care nici noi nu le credem si sa nu ne mai gandim la nimic si nimeni.. doar o zii.. sa mergem pe portativul fanteziei mele, care ne va conduce acolo unde marea atinge cerul si lumea incepe, pt a sta pe trufasi nori si a privi cum timpul trece, iar povestea noastra acolo sus poate sa fie reala si perfecta, unde jurnalul inimii mele nu plange, si scrie colorat randurile vietii ce curge neincetat in acele momente unde as dori ca clepsidra timpului sa inghete si sa mai stea cateva momente asa, pt a ma mai putea simti din nou implinita, pt a mai simti macar inca odata ca viata nu e atat de grea si pt a numai simti singuratetea, si pt a te simti pe tine iubitule macar inca odata atat de aproape, si pt a te putea strange tare in brate, pt ca uneori doar o imbratisare este tot de ce ai nevoie.

vineri, 23 septembrie 2011

Love, faith and hope.!

In vreme de furtuna transforma picaturile ce cad in sparanta. Lasa-le sa inunde strazile cu lumina, chiar daca propriul suflet iti plange.. lasa caldura inimii tale sa dea un sens sufletelor haine ce plutesc si ratacesc in abisul pierzaniei. Fii lumina de la sfarsitul tunelului de care multimea din jurul tau o cerseste. In miez de noapte fii Luceafarul de pe bolta cereasca ce ghideaza inima tuturor.
Fii increderea pt bucatelele lor de suflet pierdute in zarea intunecata. Fii sageata stralucitoare in vreme de nori ce limpezeste apasarea cetii greutatilor ce cantareste pe umerii lor. Lasa ca imbratisarea ta sa alunge orice durere, in momentele in care au nevoie de tacere si doar de putina caldura sufleteasca, impartaseste-le sentimentele ca sa numai simta singuratate.. doneaza-le o bucatica din tine ca se reintregeasca din nou, lipeste puzzelul sufletului gri pt a-l colora. Fii curcubeul lor pe timp de disperare. Ghideaza soarele pt a le aduce fasii de raze pe strada lor.. Nu uita tu ai puterea sa schimbi lumea!

joi, 8 septembrie 2011

Why won't you let me love you ?

"Repară-mă, pentru că eu nu renunț ușor"...
Gandul la tine imi aduce liniste, dar imi aduc aminte ca am sperat defapt la ceva ce nu era si nu o sa fie, si am cazut singura, dar aroma sarutului tau nu se va sterge.. si acum iti mai simt imbratisarea ta tandra, si caldura trupului tau langa al meu, atingerea ta, amprenta degetelor tale asupra pielii mele fine, senzatii de fluturi in stomac atunci cand esti aproape de mine, buzele tale fierbinti pe trupul meu, sarutul tau neindemanatic si dulce,... Inima mea pulsand ca un tren accelarat. oare simti si tu bataile mele ? ca niste tobe in plina viata. oare chiar visez cu ochii deschisi? ma uit la tine si parca as vrea timpul sa inghete si trenul nostru sa poposeasca pe peron chiar in clipa asta si sa nuami plece, aici nu e nimeni, suntem doar eu si cu tine, putem merge purtati de valurile fanteziei, aici si acum pot simti ca esti al meu si eu a ta, acum e bucata noastra de poveste scrisa pe un pergament ce va raamne imprimat in al meu suflet, citit si recitit de inima mea ca o melodie a surasului fericirii, un simplu gest si totusi cu atatea trairi ce poate insemna defapt ceva grandios... Iti asez aceste randuri pt ca vreau sa-ti fac cunoscute sentimentele ce nutresc in interiorul meu, te-as putea ruga sa nu pleci dar ar fii un egoism din partea mea.

marți, 6 septembrie 2011

Happy ever after.

Keep your heels, head and standars high.
În viața mea am pierdut mai mult de cât am reusit vreodata sa câștig. Dar am învățat să îmi mențin fruntea sus și să merg tot înainte, mă ridic din pulberea de praf ce zvâcnește în jurul meu să mă țină captivă în furtuna pierzaniei. Nimic în lumea asta nu e mai rău decât să te pierzi pe tine însuți, pt că tentația de a renunța la propriile principii te mănâncă pe dinăuntru și mereu caută motive să te aducă în plasa ei, îl vezi pe el, o vezi pe ea, că e bine, că pare că nu are nicio problemă, și îți dorești și tu să afli de ce parte e pt a acosta și tu lângă, să fii lipsit de griji, liber, dar adevărul e că nimeni nu poate să nu aibă probleme, iar libertatea trebuie să o câștigi înainte de a o avea, trebuie să o meriți, pt că așa cum tu cazi în groapa adâncă din cauza unui suflet rătăcit ce te aruncă, așa și tu la rândul tău poți arunca pe cineva într-o groapă și mai mare, cântărește-ți propriile gesturi pt a aștepta și de la restul la fel, fii tu bun, ca să ii obligi pe ceilalți să fie buni, iubește tu ca să poți să fii iubit la rândul tău, tu poți schimba lucrurile din jurul tău, trebuie doar să îți dorești să faci o schimbare să aduci o pată de culoare în lumea ta, in jurul tău, poate chiar să aduci bucurie unor persoane care au nevoie de asta si tu nu știi, doar prin simplu tău zâmbet ce aduce căldură și înmoaie chiar și un suflet de gheață..
Ajută tu ca să arăți că poți clădi chiar și castele cu mâinile, speră tu ca să le umpli sufletele celor din jur cu speranță, luminează mereu, privește răsăritul simțind că azi va fii o zii specială cum sunt toate zilele doar că noi nu ne mai dăm seama si numai apreciem fiecare zii de care avem parte, fiecare zii e specială în felul ei, fiecare zii iți aduce câte un sentiment nou, ceva necunoscut ce îl descoperi, fiecare zii e o experiență în plus, fiecare gest, fiecare vorba, fiecare om care a trecut, a plecat sau a rămas alături de tine, fiecare faptă este scrisă în carte vieții noastre. Scrie romanul tău cu dragoste în suflet, lasă ca paginile să se inunde de bunătate și să te lase să schimbi cursul enciclopediilor din care faci parte.
Fii tu schimbarea de care toată lumea are nevoie pt a crede in bine, pictează-le tu traseul pt a incepe, căci odată porniți pe acest drum nu mai te vei intoarce. Nu costă nimic în a dori să domini răutatea și de a invinge furtuna neagră, dacă tu ai fost rănit asta nu înseamnă că urmatoarea persoană o să te împingă și mai mult, dacă ai fost rănit încearcă să alungi tristețea din ochii cuiva în loc să rănești și tu în craterul durerii ce este deschis în acel suflet.
Fii tu pacea, de care in primul rând ai nevoie tu pt a curge izvorul vieții din tine neîncetat, pt cei nevoiași în vreme de război. Fii tu înțelept pt a lăsa semințele înțelepciunii în urma ta pt cei ce au nevoie de un strop de demninate și de curaj. Fii tu brav pt cei slabi si arată-le că pot lupta chiar și cu un tsunami, pt că au puterea ce nutrește în interiorul lor. Fii oglinda ce reflectă raza de soare în zorii unei dimineți ce aduce un zâmbet pe buzele celor ce o lasă să se furișeze în colțul inimii lor.
Lasă magia din suflet să zboare către alte culmi pt a aduce visele și iluziile înapoi.

miercuri, 3 august 2011

Maine totul poate fii pierdut..


Someday, you will miss me.
Somehow, I will feel it.
Sometimes, we will need each other.
Everytime, our love will burn inside.
Forever, is not a word.
Once, we will regret losing it.
Time to time, pain will find it's way.
Always, remember we had a summer story.
Already, gone.
Anyways, we moved on.
One day, I`ll leave this town.

Invata-ma sa zambesc cu inima..
Invata-ma sa vad dincolo de bariere..
Invata-ma sa cred in tine..
Invata-ma sa sper din nou..
Ajuta-ma sa ma ridic..
Ajuta-ma sa ma dezmortesc..
Ajuta-ma sa simt din nou..
Ajuta-ma sa nu-mi pierd calea..
Ajuta-ma sa sper mereu la o zi mai buna!
Ajuta-ma sa nu-mi pierd credinta
Ajuta-ma sa iubesc din nou..
Ajuta-ma sa fiu doar pt tine..

duminică, 3 iulie 2011

La multi ani mami meu. ♥


Stiu ca nu ti-a fost usor sa fii mereu tare, doar ca sa fii un exemplu pt mine, de aceea vreau sa-ti spun ca acuma poti lasa garda jos mereu in preajma mea, am mai crescut, numai sunt o fetita, si promit sa-ti dau putere sa fie bine, pt ca in slujba ta de a ma creste m-ai cresut cum nu se poate mai bine si ma iubesti cum nimeni nu-si poate imagina, simt pt ca de cele mai multe ori iubirea ta imi alina ranile din suflet pe care lumea mi le aduce, chiar daca tu nu vezi si nu stii, si as mai avea sa-ti spun atatea, dar cuvintele mereu se vor pierde in vant, dar obiceiurile noastre vor raamane toata viata, certurile care ne pipereaza atmosfera, un lucru al nostru, pt ca mereu dupaia ne impacam si uitam ce a fost rau, pt ca iubirea ta imi da forta si speranta ca lumea asta nu e chiar atat de nebuna pe cat eu o vad, datorita tie am devenit femeia pe care am dorito mereu, un suflet bland si cu urme de severitate, datorita tie am reusit sa invat sa nu-mi pierd inima oricat de indurerata ar fii ea, datorita tie ma ridic tot mai sus, si ar fii inca o mie de alte motive, si nu stiu cum sa-ti multumesc si sa ma expirm in cuvinte pt ca dintre toate tu esti mama mea, o fiinta speciala ce va fii vesinic in inima mea, o parte din sufletul meu. O comoara de nepreuit, asa vei ramane pt mine.

La multi ani scumpa mea mama!

vineri, 1 iulie 2011

N-am nevoie de tine, dar am nevoie de noi.



Sunt o straina poate pt tine si poate pt el sau ea din jur, innot intr-o multime de suflete reci, peste tot vad masti si nu persoane, ma lovesc de stalpi, mi-am pierdut drumul fara tine numai stiu sa fiu din nou eu, nu te mai vad nicaieri, iti caut chipul dar in zadar, ma ratacesc iar, ma pierd, incerc sa ma ridic dar orasul pare si mai mare, alerg pe strada vietii mele, zidurile incep sa se stranga tot mai mult, simt cum ma sufoc, dar tot alerg, nu ma voi pierde acuma, nu trebuie, nu inca, vreau sa rasar si sa vad cum trec pe deasupra norilor spre o zii mai buna, sa deschid portile destinului ce-mi este scris in stele, dinainte sa prind macar forma, sa ma indrept spre maretie si sa renasc din nou cu aripi sa zbor deasupra turnurilor negre ce imi incetoseaza privirea si ma inteapa pt a ma prabusii in calvarul ordinii, dar inevitabil ajung la intersectie de drum, ma opresc, ma odihnesc, respir dupa maratonul furtunos, imi ridic privirea si inchid ochii, nu stiu in ce directie sa merg, de aceea las inima sa-mi ghideze pasii si sa aleg calea cea buna, cu pasi marunti usor usor si cu un strop de speranta in suflet pasesc in lunga calatorie ce ma asteapta, stiu ca nu voi gresi, inima e singurul aliat in care ma pot increde, caci fara sentimente as fii pustie, si incep sa merg chiar daca nu stiu unde voi ajunge, chiar daca vor fi gropi, voi reusi sa le sar, iar atunci cand voi ajunge la capatul drumului nu va fii o prapastie ci un urcus pt ca cinee nu si.a dorit ca macar odata in viata sa ajunga in varful piramidei vietii si sa simta ca traieste si respira iubirea, sa simta ca zboara in triumf pe culmile vesniciei, cine nu si-a dorit sa inchida ochii si sa apara intr-o alta dimensiune, undeva unde nimeni nu stie cine esti si poti pasi pe un durm nou si total necunoscut fara teama de a mai pica in abisul intunecat si rece, fara ca inima sa iti fie sfasiata in mii si mii de bucatele de durerea ce ti s-a infiripat in suflet, si dezamagirea ce a pus stapanire in adancul cutiei inimii jerpelita de oamenii negri din viata anterioara, umbre din trecut ce urmaresc orice pas, sa dispara ca prin farmec, sa aiba sansa la o viata noua fara a mai avea rani sau cicatrici.. doar un vis..

sâmbătă, 25 iunie 2011

You know my name. Not my story.!


a sosit si noaptea intarziata.. e liniste si din cand in cand cantul greierilor rasuna in puterea noptii blande ce s.a asternut in zare.. miros al lemnului arzand.. imi aduce aminte de copilarie.. de acele vremuri indepartate cand eram o nazbatie mica cu julituri in genunchi si fara nicio grija.. melodia calmului pluteste in jurul meu.. si in timp ce ma las purtata pe portativul ei si inchid ochii, imi apari in minte, stiu ca nu am inceput de mult acest joc in 2.. dar iti simt dorul.. te vreau langa mine sa privim amandoi splendoarea lunei in voga urcaata sus pe bolta cerului strapunzand lumina in intunericul adanc al noptii, iar in zori diminetii sa ma trezesc alaturi de trupul tau cald, dovada ca nu am visat niciun moment, amprenta prezentei tale in imaginea mea.. freamatul vantului adie usor pe cursul sau zilnic..parca linistind furtuna din sulfetul meu.. alungand orice temere.. pasind usor pe culmile inimii mele cautand pacea ce e incatusata, eliberand-o din inchisoarea intunecata si greoaie..

Data. 18.05.2011