marți, 27 aprilie 2010

Sentimente amestecate. We could never ever be two strangers....


E prima oara in viata mea cand simt ca am o gramada de resentimente si nu pot sa le astern undeva sa le las in urma mea. Da te urasc pt ca mi.ai distrus o sansa de a fii cu adevarat fericita. Te urasc, pt minciuna ta frumoasa care ai fost, te urasc pt caracterul infect de care defapt ai dat dovada la sfarsit. Te urasc pt ca m.ai facut sa cred in tine si mi.ai lasat rani adanci, prin care am facut pe altii sa sufere din cauza mea. Te urasc ca m.ai retinut de la a doua sansa de a fii fericita. te urasc ca te.am lasat sa ma dai peste cap cand nu ar fii trebuit. Te urasc pt tot ceea ce esti si definesti.
M.ai tinut pe loc, nu am putut sa avansez, regret ca te.am cunoscut. Uhh cam dur asta dar e adevarul. Bine nu chiar in totalitate ca asa am mai trecut prin unele etape si am invatat sa numai ma frig asa.. dar cu ce pret.. sa pierd o persoana care merita multe si sa arunc norocul de la usa mea. puteam sa fac mult mai multe, am ales gresit, nu am nicio explicatie pt acest fapt, o decizie care mai tarziu m.a costat scump, nu stiu ce a fost in capul meu nici acuma nu pot sa imi dau seama., stiam ca o sa platesc pt asta si ca o sa.mi para foarte rau, deja imi parea dar numai puteam sa dau inapoi, dar asa am vazut ca daca procedez asa lucrurile oricum numai sunt cum ar trebui.. dar.. nu stiu ce sa mai fac, sunt intr.o tornada continua, viata mea e un calvar fara limite de complicatiuni.. am avut rabdare.. si sincer nimeni nu stie defapt ce e in inima mea.. cat de greu imi e.. si cat de rau imi pare.. si de ce :-j nu stiu, pt ca normal indiferent viata trebuie sa.si continue cursul.. am incercat sa indrept.. se pare ca nu s.a putut.logic ca eu nu prea am noroc :)), si era din vina mea, era mult prea mult ca sa pot duce, sper sa te simti bine prin randurile astea.., dar am vrut.. am vrut.. sa iti demonstrez ca imi pasa.. si poate aici am gresit, ca mai mereu atunci cand vrei sa.ti arati sentimentele o iei in barba.... ma doare? da. dar trece, cum am mers pana acuma asa o sa continui si de acum incolo..nu stiu ce se mai poate face.. am incercat sa lupt dar singura impotriva uraganului nu pot.. simt ca numai am putere.. zilele trec pur si simplu. nimic nou aceasi chestie mereu, incerc sa evadez uneori, sa fug.. dar tot ajung de unde am plecat.. woaa oare de ce rahat imi pasa asa de multtt. nu gasesc raspunsul orice ar fii.. si as avea atatea sa spun.. sa.i spun.. dar nici macar de asta nu am ocazia... cred.. ca uneori mai bine lasi lucrurile sa decurga de la sine... sa vezi incontro merg, unde duce cursul.. dar cursul meu cred ca e derivat demult.. am atatea sentimente inauntr.ul meu dar care nu pot sa le exteriorizez, le pastrez, le tin doar pt mine.. asa e cel mai bine.. pt ca oricum nimeni nu intelege pt ca nu are cum fiecare trecem prin situatii diferite doar asemenea la aspect, fiecare simtim altfel, unii mai intens altii mai putin..


Oare mai are rost?! sau tie nu tie bine decat cand mi-e mie rau? dar chiar si asa cand te gandesti la noi sa nu poti sa ma uiti..:(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu