vineri, 27 februarie 2009

As vrea sa spun adio..dar pana si asta e in zadar...

Stau si ma uit in oglinda.!
Ma privesc si imi zic am reusit sa ajung asa departe totusi.
Am trecut prim multe dar uite-ma aici privindu-ma in oglinda si intrebandu-ma oare chiar sunt eu ?!
Sau e doar o imagine simpla fara inteles. Dar sunt eu.!
Nu prea regret nimic din tot ce s-a intamplat.
Urcusuri sau coborasuri aici sunt.
Toate dezamagirile, toate momentele in care doream doar sa fug de aceasta lume care ma sufoca si nu ma lasa sa fiu eu, nu m-au omorat.. m-au facut mai puternica. Dar oare de ce nu m-au omorat?
Inca sunt eu, desi multi nu ma lasa.
Doar in preajma cuiva pot sa fiu eu, sa ma simt eu, asa cum sunt cu lucruri bune si rele. Aceea persoana este prima mea dragoste. Tu! ai dat sens vietii mele. N-am sa uit niciodata mangaierea ta tandra, sarutul tau dulce, atingerea ta calda, felul cum ma priveai si ma strangeai in brate atunci cand avea nevoie de tine mai mult ca niciodata inca ma urmaresc, erai special pentru mine si poate ca inca esti.
Orice ar fi nu pot sa uit si nu vreau sa uit toate clipele si amintirile frumoase petrecute impreuna. Mi-ai dat culoare vietii si mi-ai deschis portile spre dragoste. Impreuna cu tine am zburat, dar tot tu mi-ai taiat aripile, si m-ai condus spre a cunoaste si abisul amar al dezamgirii si durerii profunde si intrebarilor fara raspuns care nu-mi dadeau pace, si ma framantau si mai mult si durerea ma apsa si ma strivea ca un gandac fara scapare.
Nu te invinuiesc pentru nimic, doar ca inca poate te mai iubesc, dar ca un amic pentru ca, candva ai fost totul pentru mine si acum doar esti o dulce amintire, dar uneori amara, ce a ramas si va ramane vesnic in inima mea.
Tu iubire m-ai invatat in mod indirect sa trec peste toate si sa devin mai puternica si sa numai fac greselile care le-am facut, si cel mai important mi-ai zis ca mereu trebuie sa fiu eu insumi. no matter what.
Am mai reusit sa tin la cineva, detsul de recent s-a intamplat, dupa tot ce s`a intamplat intre noi, poate ca nu am aratat asta da sigur a fost asa, poate ca mi-a fost frica sa mai zic ce simt pentru a nu suferi inca o data. Poate n-am stiut sa apreciez. Poate am gresit, dar nici el nu a avut rabdare cu mine si nu a incercat sa am inteleaga si m-a atacat cu cuvinte care au atarnat si au durut enorm de mult. Inca mai simt ceva, un fior, atunci cand trece pe langa mine, cand il vad ca pleaca> Uneori simt ca va pleca pentru totdeauna si ca nu-l voi mai vedea niciodata, si asta doare.
Dar ce mai conteaza acum? Totul s-a dus, numai e cale de intoarcere, desi poate as vrea asta.
Dar cum? pentru ca mi-e tare teama sa aflu ca tot ce a facut a fost doar sa-si bata joc. Si pentru tot a aruncat vina asupra mea. In adancul sufletului meu sper ca nu este asa, si ca defapt a tinut barim un pic la mine.
Dar vrea sa nu se uite inapoi, sa vada toate aceste lacrimi. Vreau doar sa plece, si sa ma lase sa-l uit incetul cu incetul, desi asta pe interior ma omoara.
Disperare.ura.tristete.durere.compasiune.iubire.daruire.
nastere.moarte.renastere.suferinta.bucurie.lasitate.


Hold me closer for eternity..
I believe..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu