Dupa atat timp inca iti mai simt mirosul, esti mereu prezent ca o umbra ce ma urmeaza mereu. Nu am putut sa`ti dau drumul de tot poate de aceea simt si ce simt acum. Am incercat sa`mi caut alianrea la altcineva dar nu am reusit. Nu eram plina, doar tu ma faceai plina. Doar tu ma priveai asa, doar tu ma faceai sa`mi ies din minti de dorinta si sa ma cutremur la fiecare atingere a ta.
Aveam nevoie de tine ca de aer, caci altfel riscam sa ma sufoc in abisul intunericului. Am visat ca te intorceai, am visat cum incercai sa te explici dar eu eram prea fericita ca sa mai aud ce spui, pt ca… te iertasem, te ieratsem déjà de mult. Nu aveam cum sa nu te iert cand erai o persoana importanta.. Apoi te`am strans in brate, ce senzatie parca ar fi fost real si nu un vis, dar la scurt timp m`am trezit si am vazut ca nu erai lanag mine, si am inceput sa plang si sa tot plang minutele mi se parea zile, iar orele ani, credeam ca numai ma voi opri, acea durere atat de intensa in piept, o gaura fara fund direct prin mijlocul inimii, simteam singuratatea si frigul ma apasa din ce in ce mai mult, numai erai acolo sa ma incalzesti, numai erai langa mine sa ma strangi in brate, plecasei, dar am lasat usa deschisa pt ca am crezut k intr`o zi te vei intoarce.
Eram singura atat de singura, ti`am spus ca fara iubirea ta nu pot trai si mi`ai luat`o si pe asta lasandu`ma seaca fara nimic. Ii auzeam pe toti din jurul meu dar nu puteam sa inteleg ce zic, eram ametita mereu, nu distingeam multe lucruri imi venea prea des sa plang ma durea atat de tare sufletul, vroiam sa mor, dar stiam ca nu pot sa las asa ceva sa se intample, toti ma intrebau ce am dar eu nu eram in stare nici sa le spun da sau nu.
Vroiam sa fiu singura vroiam sa ma izolez de tot, ma inchideam in mine. Plangeam cu ziele, pt ca stiam ca el e acolo undeva si nu`i pasa de mine, era fericit, eram atat de furioasa , vroaim sa ma razbun… dar la ce folos nu ma ajuta sa`l recapat poate inrautatea mai mult lucrurile, trebuia sa`l las sa zboare trebuia sa`l las sa fie fericit, dar nu reuseam sa ma impac cu gandul ca fericirea aceea era cu altcineva, si speram ca se va intoarce, desi stiam prea bine ca nu o va face.
Vroiam sa se intoarca vroiam sa cred ca era doar un cosmar ce mi se intamplase, vroiam sa ma trezeasca cu un sarut pe frunte ca in fiecare dimineata, dar nu se mai putea, simteam cum innebunesc, nu aveam pe nimeni alaturi de mine.
Mama nu ma ajuta deloc, mai rau inrautatea, vroiam sa evadez vroaim sa fug..
Nu stiam cum voi trece peste dar mi`am luat inima in dinti si am plecat sa`mi retraiesc trecutul, am mers si tot am mers, locurile unde ne intalneam , durerea, era mai puternica dar nu vroiam sa incetez, vroiam doar sa revad acele locuri unde odinioara eram atat de fericita. Priveam in gol, imi aduceam aminte si rana era si mai deschsia si adanca si ardea cu fiecare loc cel vizitam.
L`am vazut si inima mi`a tresarit, a durut sa`l vad de la distanta , dar am incercat sa nu ma las doborata. Am vrut sa merg sa vorbesc cu el, am ezitat dar pana la urma am mers, l`am privit in ochii, erau cam tristi dar foarte plini de vinovatie, cand m`a vazut cum eram.. numai dormisem bine. plangeam mai mereu..rataceam de una singuta nu vorbeam cu nimeni.
M`am uitat la el si i`am spus te iubesc… vreau sa fii fericit si acuma vad ca fericirea ta numai este langa mine ci langa ea! Te eliberez zboara fii ferciit nu`ti face griji pt mine voi fi bine [ ce minciuna!] dar vreau doar un ultim sarut… sarutul numai era acelasi si porm m`a privit indelung si mi`a zis : “imi pare rau nu am vrut sa se ajunga aici”.. mai aveam un pic si incepeam sa plang iar, dar m`am abtinut nu stiu de unde puterea dar a fost… nu`ti face griji te iubesc si te voi iubi mereu orice ar fi vei ramane in inima mea … corpul meu nu`l mai dorea niciodata atat de mult ca atunci dar nu puteam sa`l satisfac trebuia sa plec, m`am intors si am plecat am inceput sa fug plangeam in hohote n`am mai simtit niciodata in viata mea aceasta durere,, eram seaca numai aveam nimic in mine.. dar ce puteam sa fac.. trebuia sa incerc sa merg mai departe fara EL! Dar cum.. cand insemna atat pt mine… cum?! Cand il iubeam atat… si m`am dus acasa si am inceput sa plang din ce in ce mai tare si ascultam melodia .. noastra… si am stat si m`am tot gandit… vreo cateva zile n`am mai dat pe la scoala.. pana am prins putere si am meditat..
Trebuia sa fac trebuia sa trec peste! Trebuia sa`l eliberez de mine pt ca nu vroiam sa se simta vinovat de ceva si sa se intoarca la mine din mila. Trebuia sa`mi ascund sentimentele trebuia sa ma obisnuiesc cu faptul ca il voi privy doar de la departere, trebuia sa par indiferenta! Lipsisem prea mult mama incepea sa creada ca`s nebuna.. desi nu eram doar tanjeam dupa ceva ce odata eu aveam.
Il iubeam dar nu puteam sa fac nimic nu puteam sa schimb destinul care era dat déjà, trebuia doar sa ma resemnez.
Dar atunci am vazut, poza.. il uram vroiam sa`l scot din mintea mea cat mai repede vroiam sa`l ingrop vroiam sa ma eliberez de acest chin care ma urmarea si nu`mi dadea pace. Nu`mi era usor, nu stiam cum sa traiesc fara el pt ca nu ma invatase niciodata, nu stiam cum sa alung aceasta durere.
Stiam doar ca vroiam sa inceteze.
I will never ever forget you! P.s.: I love you.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu